Pagina 29 ~ GICU IORGA, titular n echipa naţională de primari

 GICU IORGA, titular n echipa naţională de primari
asdasdas
GICU IORGA, titular n echipa naţională de primari GICU IORGA, titular n echipa naţională de primari

Un fel de autobiografie

 

Mă numesc Gicu Iorga, m-am născut într-o zi de 13 (ceea ce mi-a purtat noroc) a lunii noiembrie (aceeaşi zodie cu preşedintele Traian Băsescu) din anul 1958, undeva, într-o comună aflată la 30 de Kilometri de Giurgiu.

De la vârsta de 6 ani locuiesc în Giurgiu, deci aici am crescut, m-am format şi definit ca om.

La vârsta juvenilă am jucat fotbal, iar la 17 ani am făcut performanţă jucând în Divizia B. Divizie în care Dunărea a revenit în anul 2005, atunci când eu eram preşedintele clubului.

Îmi amintesc cu multă plăcere de interesul pe care mi-l arătau oamenii dându-mi sfaturi despre jocul meu, felicitându-mă sau certându-mă pentru prestaţii, întrebându-mă de ce vreau să plec la facultate şi nu să rămân să joc fotbal în continuare. Nu am mai avut niciodată senzaţia de atunci, că aparţin acestui oraş, că este important ce fac sau ce nu fac.

Giurgiu era un vechi târg balcanic, centrul fiind turnul cu ceasornic, de unde străzile principale se întindeau ca razele unui cerc, tăiat la est de albia Dunării şi în celelalte părţi de podgorii. În centru, pe „farfurie”, pulsa viaţa cea mai vie a oraşului. Erau cafenele, cofetării, iar lumea se plimba în sus şi în jos spre parcul Alei, într-o mişcare frenetică, ceea ce îi conferea oraşului un parfum viu, de urbe care pulsează. Oamenii se salutau, îşi zâmbeau, râdeau, vocile acopereau muzica răsunând din restaurante.

Pentru cei dornici de bârfă, am mai fost căsătorit, dacă asta contează pentru cineva!? M-am recăsătorit şi una dintre marile împliniri este fiica noastră, de 16 ani.

Sunt absolvent de Cibernetică Economică din cadrul ASE, sunt expert vamal, master în administraţie publică, absolvent postuniversitar în managementul resurselor umane.

Astăzi oraşul este tăcut, încrâncenat, cu oameni apăsaţi sau doborâţi de griji, plini de tristeţe.

Suntem departe de Europa anului 2008 şi, ceea ce este cel mai grav, aproape ne-am pierdut identitatea.

Al dumneavoastră

Gicu Iorga

   

 

Data introducerii: 26-05-2008

 

Comentarii vizitatori